Ce sărbătoare preferată am. Am una?

Într-o scurtă pauză pe care am luat-o de la făcut curat, am văzut că am primit (acum ceva timp) un comentariu de la Crisa. Aşa drăguţă cum e ea, m-a tag-uit în postul acesta şi m-a întrebat ce pot spune despre sărbătoarea mea preferată. Iar eu, ca o tipă serioasă ce sunt, am zis să răspund repede cât mai am timp şi chef. Deşi destul de târziu pentru că, de, am atâta treabă că nici nu mai ştiu ce să fac prima dată. Plus că sunt obosită în draci, încontinuu, îmi vine să dorm fără oprire zile întregi...

Ca să răspund sincer la întrebare, nu am o sărbătoare preferată. Motivul? Asociez sărbătorile cu obiceiuri prosteşti, manele şi mâncare în exces. Dacă stau să mă gândesc mai bine, spun, printre dinţi, Crăciunul.
Nu are legătură cu împodobirea bradului sau cadourile sau cu tăierea porcului sau cu zăpada. Nu, nicio legătură.

Nici cu petrecerea timpului cu cei dragi, că dacă ai o familie mai mare, aşa cum am eu, poţi să găseşti la masă şi rude cunoscute, şi necunoscute, şi dragi, şi enervante, şi apropiate, şi îndepărtate.

Nici cu delicatesele, căci noi avem, aşa, un obicei prostesc, să umplem masa până la refuz, să mâncăm până la refuz şi, bineînţeles, să bem în exces. Nu contează că în restul anului nu mâncăm decât o felie de pâine cu unt pe zi, important este ca de Crăciun, Paşte, Revelion (şi alte sărbători, doar nu vă aşteptaţi să le ştiu pe toate) să avem multă mâncare, să ne îndopăm, să arătăm celorlalţi ce porc mare am cumpărat sau crescut noi, câţi bani am băgat în băutură şi alte porcării de genul.

Nici cu distracţia nu are legătură, că-s mai frustrată de felul meu şi cum mai nimeni de la mine din familie nu ascultă şi altceva în afară de manele, nu am cum să ascult ce-mi place (ar fi chiar culmea să ascult... ceva ce ascult eu de obicei) şi, deci, sunt mai arţăgoasă în preajma acestor sărbători că sunt diferită şi nu neapărat, dar să asculţi manele mai mult de două secunde este, pentru mine, tortură curată.

Şi dacă o să ziceţi că există şi alte activităţi care te pot distra, da, aveţi dreptate. Dar nu e valabil pentru mine. De ce? Păi pentru că eu, deoarece am câţi ani am, nu sunt nici mare, să stau şi să port discuţii "inteligente" cu adulţii, nu sunt nici mică, să fie nevoie să aibă cineva grijă de mine. Deci eu ce fac? Da, aţi ghicit, trebuie să am grijă de copilul unuia sau altuia, iar dacă cineva poate numi asta distracţie sau măcar o activitate plăcută eu mă dau cu capul de pereţi.

So... nu am un motiv special pentru care am ales Crăciunul, dar dintre toate celelalte sărbători este cel mai... acceptabil. Că mi se pare stupid să ciocnesc ouă.