Râd cu tine sau râd de tine (post de pe doiinunu)

Este alegerea ta, X. A fost, de fapt. Iar tu ai decis că vrei să fii obiectul de batjocură al tuturor. Involuntar, ce-i drept. Dar ai cerut-o. Şi ai cerut-o grav. Acum nu mai poţi da timpul înapoi şi nici nu-ţi poţi cere scuze, pentru că nu ar fi de ajuns. Pentru că eu nu trăiesc din scuze şi pentru că nu dau doi bani pe scuzele tale, oricât de sincere ar fi. Să fiu sinceră, nu dau doi bani pe tine. Eşti doar un obiect, unul pe care, întotdeauna, l-am folosit pentru a-mi fi mie bine. La fel şi pe Y. De ce am convenit, eu şi cu Dropsfromeden să nu vă folosim numele reale? Pentru că v-am acordat deja prea multă atenţie şi pentru că începeţi să deveniţi deja prea cunoscute. Aici, veţi fi alte două anonime, alte două umbre, alte două nimicuri. Nu veţi fi mai mult decât în viaţa reală, pentru că nu meritaţi, pentru că nu veţi fi niciodată.

Să-mi spun părerea despre cele întâmplate? Am tot dreptul. Şi... cu toată plăcerea.



Nu o să detaliez. X este o fată prostuţă spre foarte dobitoacă (ups, X, sorry, a scăpat) care a crezut că a găsit dragostea adevărată. Aşa că, a decis să-i arate iubitului ei cât de mult îl iubeşte prin împletirea mai multor brăţări. Văzând că iubitul său este chiar încântat (bine, el le vindea, să facă şi el un ban cinstit), ea a hotărât să continue să-şi manifeste astfel dragostea. Până într-o zi, când a hotărât că trebuie să treacă la nivelul următor. Şi dă-i, şi dă-i, pe o bancă din parc. Asta a fost tot. Problema cea mai mare? Nu vrea să recunoască. Un sfat? Nu încerca să mai ascunzi, în curând vor afla toţi. Lăbuţă ţi-e porecla. Şi, dacă ne despărţim peste vreo 2-3 ani, ce? Până atunci vei fi atât de distrusă, încât îţi vei pierde tot respectul de sine şi toată încrederea în oameni. Şi, zău că nu ai greşi. Dar, vezi tu, X, anonima mea preferată, fiecare trebuie să aibă pe cineva de care să-şi bată joc. Iar mulţi te-au ales pe tine. Ceea ce înseamnă că eşti cu adevărat cineva. Gândeşte-te, eşti importantă în adevăratul sens al cuvântului. Eşti de folos, eşti bună la ceva. Nu-i aşa că te simţi mai bine? Ei, acum ştiu că te-am băgat prea mult în seamă. Mai dă şi tu cu limba pe buziţele alea, că parcă a curs cam multă salivă şi pregăteşte-te pentru partea a doua, pentru că este la fel de savuroasă.

Y este o umbră ceva mai accentuată. Este genul de umbră care îţi dă atunci când ceri. Deci, Y. Să nu crezi că ajuţi. Numai că nu mă satur să mă tot folosesc de tine. Eşti ca hârtia igienică Zewa. Eşti bună. Să moară Hannah Montana de nu eşti. Eşti aşa de folositoare, eşti mai ceva ca Mr. Proper. Dar ai un defect. Nu, stai. Ai mai multe. Ai prostul obicei să vorbeşti cam mult şi te crezi importantă şi sexy, mai ceva ca o divă. Şi pentru că sunt nesimţita care strică întotdeauna petrecerea, o să-ţi spun eu ceva: nu eşti nici importantă, nici sexy şi nici nu ai putea fi vreodată o divă. Nici măcar interesantă nu eşti, pentru că, dacă cineva stă cu tine mai mult de 5 minute, trebuie să dea în aberaţii ca să nu se plictisească teribil. Încercările tale de a te face "cool" şi mişcările tale copiate fără succes din filme sunt total neinspirate. Eşti falsă şi, ca să-ţi spun sincer, foarte slabă. Slabă pentru că încerci să fii altcineva, dar nu o să poţi fi niciodată acel cineva. Eşti sortită pieirii, viaţa ta este făcută ca să fie anostă şi nu o să poţi face nimic în privinţa asta. Vei rămâne întotdeauna în umbra celorlalţi pentru că nu ai curajul să te afirmi. Nu-i nimic, mie personal îmi place la nebunie să-i calc pe ceilalţi pe cap pentru a ajunge unde vreau.

Să fiu sinceră, sunteţi amândouă nişte glume de pe urma cărora trebuie să râd copios. Ştiţi de ce? Pentru că îmi permiteţi, pentru că îmi permit.



Dacă vreţi să aruncaţi un ochi pe doiinunu, vă invit cu drag. :)
Nu sunt un blog, sunt o minune.