Niciodată, dar niciodată nu am suportat să mi se umble în telefon. Niciodată. Bă, e telefonu' meu. Nu contează că poate nu răspund la el niciodată şi că trimit doar ocazional câte un mesaj. Nu că aş avea ceva de ascuns neapărat, dar nu-mi place. Eu nu umblu în telefonul nimănui decât cu permisiune şi nu cotrobăi prin mesaje/numere de telefon pentru că, pur şi simplu, nu e treaba mea şi nu îmi place.
De asemenea, când ies afară, nu-mi iau telefonu' cu mine, pentru că eu cred că eşti nesimţit dacă ieşi cu cineva şi stai să vorbeşti cu altcineva la telefon. Dacă îl iau, totuşi, îl pun pe silent sau îl închid. Nu poate fi nimic atât de important şi, în general, fac urât când mă sună cineva pentru căcaturi gen "Vaaai, măi Gabi, da' ce mai faaaci? Da' nu te-am mai văzut de mult!!! Da' când mai ieşim şi noi la un suc? Da' nici nu mai ştiu cum arăţi! Da' şi ce mai zici? Băi Gabi, da' mi-am luat o pisică şi uite, mi-a fătat!!! Da, uite, unu' e negru, unu' este alb, unu' seamănă cu un tigruţ şi unu' este maro!!! Da, şi nici nu ştiu ce nume să le pun... că tre' să mai crească, nici nu ştiu care e fată şi care e băiat.". Sau închid pur şi simplu.
Aseară urcam în casă şi, când sun la interfon, răspunde mama şi ţipă "Băăăăi, vino sus să-ţi iei chei că noi plecăm la cumpărături!!!!". Sau poate doar era stricat interfonu'. Zic "Nu asta făceam să ştii... am sunat la interfon să te întreb ce mai faci.". Îmi deschide, urc şi, când intru, văd telefonu' meu pe masă. Ce Dumnezeu?
Mama: A, bine că ai venit, că am sunat-o şi pe Simona pe ambele telefoane că noi plecam şi nu aveai chei...
Eu: Da' am fost doar până la magazin, aţi înnebunit? Unde crezi că m-aş fi dus cu papucii ăştia mărimea 46 în picioare?
După două minute îmi pică fisa: a sunat-o pe Simona pe ambele telefoane. Băi, eşti tâmpit?
O întreb: De unde ai tu numerele Simonei?
Mama: De la tine din telefon.
Eu: Cum adică?
Mama: Hai, băi, termină.
Eu: Băi, stai aşa, adică tu îmi umbli în telefon?
Am plecat din bucătărie trântind uşile şi m-am închis în cameră. După ce am înjurat în gând vreo 20 de minute, mi-am revenit. De acum telefonu' o să stea numai la mine... sau, dacă nu, îl las să cadă pe ghenă. Măcar să ştiu un lucru, dacă tot suntem nesimţiţi în halu' ăsta. Acum am sunat-o pe mama şi am ţipat bine de tot în telefon, după ce i-am făcut morală şi am ameninţat-o că, dacă se mai întâmplă să-mi umble chiar şi o singură dată în telefon, îl sparg cu ciocanu'.
Ah, şi urăsc oamenii care te întrerup când vorbeşti la telefon. Băi, deci nu suport. Vezi în pana mea că vorbesc la telefon, lasă-mă să vorbesc, nu mă mai întrerupe! Pe seară, am mai ieşit o dată afară şi m-a sunat văr-miu să îmi zică... ceva. Şi, în timp ce vorbeam, Simona se maimuţărea pe fundal: "Cine e? Ce zice? Băi, cu cine vorbeşti? Da' despre ce e vorba? Zi-mi şi mie. Cu cine vorbeşti, mă?". Până o să fac eu o criză de nervi pe stradă şi o să o învăţ cum tre' să te comporţi când cineva vorbeşte la telefon.
Deci, recapitulăm:
1. Nu se umblă în telefonul altcuiva niciodată. (poate doar dacă este găsit pe undeva împrăştiat pe asfalt sau dacă îţi dă voie/te roagă să cauţi ceva)
2. Nu se vorbeşte la telefon cu orele când eşti cu cineva afară.
3. Nu se deranjează o persoană care vorbeşte la telefon.