24 noiembrie 2011

Fetiţa Madonnei,

La fel de frumoasă ca şi mama ei. Scuze, dar nu m-am putut abţine. Aşa ceva? OK, nu zic că ar trebui să-ţi pensezi şi epilezi copilul de la vârste fragede, dar când începe să devină aşa ceva, e momentul să faci ceva, la naiba. Nu e ca şi când ar locui într-un sat uitat de lume, nu e ca şi când n-ar vedea-o nimeni, nu e ca şi când ar arăta normal pentru vârsta ei. Sprâncenele ei devin o monosprânceană iar mustaţa aia... Gosh!


Manele rock...

... sau cel puţin titlu' ăsta le-a plăcut lor.
Ştiam de mult chestia asta, dar de-abia acum două-trei săptămâni mi-am adus aminte de ea şi acum mi-am adus aminte să o pun aicişa să audă şi urechile voastre chestia: http://www.myspace.com/inimasalbatica
Şi aici e un articol în care puteţi citi mai multe despre asta. Tare sau ce?

02 noiembrie 2011

Eşti civilizat? Ce prost retardat eşti! Prostule!

Eu nu mă aştept să găsesc oameni civilizaţi în Românica. Nu, mi-am luat de mult gândul că există astfel de persoane printre noi şi am încercat să mă împac cu ideea. Nu m-am născut într-o ţară civilizată, nici măcar nu vreau să mă mint că ar fi altfel, dar ştiu că dacă vrei să faci o schimbare trebuie să începi cu tine.

Scriam mai demult pe blog că am văzut un bărbat în preajma liceului meu care aduna rahatul căţelului. Mi se pare un gest foarte frumos şi firesc, dar mai mult decât astea două mi se pare un gest civilizat. Atunci când îţi iei un animal trebuie să fii conştient că, în acelaşi timp, îţi asumi şi alte câteva chestii. Asta dacă ţi le asumi, bineînţeles. Şi cum mi se pare normal să speli şi să faci curat unui animal care îşi face nevoile în casă, la fel de normal mi se pare să strângi după câinele tău care se cacă în mijlocul trotuarului, acolo pe unde şi eu, şi tu călcăm. Cred că oricine este de acord cu mine că într-o ţară civilizată nu este o ruşine să strângi după câine. Nu spune nimeni să iei mizeria cu mâna, că nu e nimeni atât de imbecil să-ţi ceară asta. Nu-ţi vine nimeni cu vreo pretenţie absurdă, ci doar cu o mică rugăminte de bun simţ: nu lăsa căcatul acolo unde este.

Trebuie să recunosc că, în faţa atâtor persoane încuiate la minte, mi-e ruşine să fac chestia asta care până la urma urmei nu este deloc ruşinoasă. Nu colecţionez căcaţi, dom'le, strâng de jos, pentru ca tu, când nu eşti
atent, să nu calci în minunăţia asta.

Azi când am ajuns de la liceu am ieşit afară cu pufoşenia. Bucurie mare, ţopăieli, urlete, d-astea. Am ajuns în spatele blocului şi tot stăteam cu ochii pe câine. Când a găsit locul în care dorea domnia lui să posteze încărcătura, s-a apucat de treabă. Eu, cu mâna în buzunar aşteptam răbdătoare cu punguţa deja pusă ca o mănuşă pe mână să termine... ce avea de făcut. Bun, termină, scot mâna, o îndrept spre rahat şi în clipa următoare aud nişte hohote de râs. Mă uit, zic "ce dracu' se aude?" şi văd doi dintre cei mai oribili cocalari cum stăteau ei ca barosanii şi jucau table lângă ghena de gunoi, bând fiecare câte o berică. Aşa, jalnici cum sunt, râgâind a bere şi trăgând băşini pe fese, s-au gândit ei bine şi au găsit situaţia foarte amuzantă. Eu - cea retardată, ei - culţi, aşa, îmbrăcaţi în haine adidas, cu pantofi sport Nike şi cu bere ieftină la nas, ca să ne înţelegem mai bine.

Vedeţi băi de ce nu suport eu ciorile? M-am făcut că nu i-am auzit, mi-am continuat drumul ştiind că ei mai mult şi mai bine n-o să poată face în vieţile lor ratate şi i-am lăsat cu tot Salamu' lor să râgâie puturos a bere. Sper să moară înecaţi cu vomă.



Poza este luată de aici.