26 decembrie 2011

Pentru ca nu am net aici

Nu v-am urat nimic de sarbatori, dar voi stiti ca va doresc numai bine, nu? Nu m-am grabit sa trimit niciun mesaj de sarbatori pentru ca nu-mi sta in fire, ba mai mult, mi-am inchis telefonul si am incercat sa ma relaxez cat mai mult, dar cat de mult m-am relaxat numai eu stiu. Despre asta va povestesc la anu', acum nu pot ca nu am timp. Mai greu se gaseste net unde sunt acum, diacritice nu servesc (si sunt sigura ca nu va suparati pe mine), ca nu-s acasa, asa ca nu o sa mai intru curand, dar va pup, pup, pup si ne vedem (scriem) cand ajung in oraselul meu/nostru jegos. Bu'bye tuturor!

A, si sper ca ati primiiit muuuulte cadouri!!!

18 decembrie 2011

Să mă duc dracu'? Păi... de acolo vin!

Azi am fost să-mi iau ceva ce voiam de mult. Mi-am luat şi, când am vrut să ies din magazin o ţigancă cam bătrână şi cu dinţi de haur s-a lovit de mine. După, tot ea a început să arunce priviri urâte. I-am zis că se spune "îmi cer scuze" în lumea civilizată, iar ea mi-a zis "Du-te dracu'!". M-am uitat şi eu urât la ea, i-am zis că de acolo vin şi am început să râd diavoleşte. A făcut ochii mari şi a început să spună ceva în limba ei. Bwahaha!

17 decembrie 2011

Zâmbitoare şi serviabilă, drăguţă, amabilă. De altfel, foarte irascibilă, impulsivă şi cu un ochi nefuncţional

Mi s-a întâmplat o chestie foarte tâmpită. Am fost să fac ceva cumpărături şi, când am ajuns la casa de marcat mă aştepta zâmbitoare şi aparent serviabilă o casieră care privea cu un ochi într-o parte şi cu celălalt în alta. Nu râd în general de niciun fel de defect pentru că defecte avem toţi, dar unii oameni în loc să le facă mai puţin vizibile le evidenţiază în cel mai idiot mod cu putinţă.
În timp ce mă mai uitam pe la porcăriile alea de la casă (gumă, bombonele, prăjiturele, balsam de buze şi altele) mai puneam pe bandă câte ceva. Şi am văzut o chestie plină de Chupa Chups-uri, frate, care mi-a adus aminte de zilele în care nu îmi lipsea aşa ceva din casă şi am zis să-mi iau şi eu unu', că-mi era poftă. Eh, când să-l scaneze... nu vedea. Pur şi simplu stătea cu capul într-o parte (ştiţi... cum stau găinile sau ceva, care văd în părţi, nu au ochii în faţă; cum te-ai pune cu capul pe o pernă, într-o parte) şi încerca să nimerească căcatul ăla de cod de bare, că începuse să-mi pară rău că l-am luat... pur şi simplu mă aflam într-o situaţie penibilă şi abia mă puteam abţine de la râs. Nu mai spun că, între timp, se făcuse şi coadă.
Whatever, într-un final a reuşit să-mi scaneze şi mie toate produsele şi să-mi spună cât tre' să dau. I-am dat banii şi a stat un minut să-i numere, iar când au început oamenii să se enerveze şi să plece a început să ţipe că "da, dom'le! Că dacă vă dau cu 1 ban mai puţin spuneţi la toţi că chioara aia nu v-a dat restu' cum treb'e!". Era deja jenant, aşa că am luat doar bancnotele, i-am mulţumit şi am plecat... O să ştiu să evit de acum casa aia...

14 decembrie 2011

Primii colindători

Superb, tocmai au bătut la uşă primii colindători. Evident, nu am deschis. La voi au venit?

12 decembrie 2011

Pentru că urăsc

Sunt un om care urăşte multe lucruri. De la genuri muzicale până la mentalităţi sau fapte, eu urăsc. Urăsc atât de multe încât le pierd şirul. Aşa că, din când în când, o să mai scriu aici despre lucrurile pe care le detest nu pentru că ar interesa pe cineva, ci pentru că vreau şi pot.
În primul rând vreau să vorbesc despre ipocrizie, pentru că oameni care nu sunt ipocriţi, în ziua de azi, au rămas foarte puţini. Aş minţi dacă aş spune că nu sunt ipocrită, sunt şi eu câteodată, până îmi dau două palme şi mă trezesc. Dar ce văd în jur este cu mult deasupra micilor mele scăpări, pe bune, şi câteodată rămân cu impresia că în neregulă sunt eu, nu ceilalţi. N-o să vorbesc despre ipocrizie în general, dar o să vă dau un exemplu.
Dacă îmi spunea cineva acum câteva luni că banii nu aduc fericirea, îl aprobam, îl felicitam pentru modul în care gândeşte şi mă consolam încă 2-3 ani cu acelaşi gând, pentru că, în sărăcia mea, ştiam că nu-mi permit luxul să percep lucrurile altfel.
Acum îmi dau seama că oamenii care spun asta sunt extrem de ipocriţi. De ce? Păi pentru că banii chiar aduc fericirea!
Nu? Băi oameni buni, cu bani se pot cumpăra vieţi (vezi acele multe cazuri cu copii care aşteaptă luni de zile pentru un amărât de transplant sau te miri ce operaţie banală, dar care costă zeci de mii de euro!), cine v-a minţit pe voi că nu pot cumpăra fericirea? Hai s-o luăm altfel, să zicem că azi vin şi-ţi aduc o sacoşă de bani la uşă, nu mărunţiş, ci numai bancnote de 500 euro, vreţi să spui că mi-i i-ai da înapoi, spunându-mi "Nu, mulţumesc, banii ăştia n-o să mă facă mai fericit, pentru mine banii nu contează, banii sunt ochiul dracului, fugi cu ei de aici că eu nu vreau banii ăştia şi nu am nevoie de ei ca să fiu fericit!"? Vă spun eu, nimeni n-ar face aşa ceva. În cazul în care nu ar crăpa inima în tine de bucurie că ai atâţia bani sau în cazul în care nu ai lua-o razna, te-ai pişa pe tine de fericire, ai plânge şi te-ai bucura până nu ai mai putea. Se aplică şi în cazul celor care spun "ia uite, bă, ce fură ăia!", când ştiu în adâncul sufletului lor că, dacă ar avea ocazia, la fel de mult ar fura şi ei.

Aşa că hai să nu ne mai căcăm pe noi şi să nu mai fim ipocriţi până la refuz! Mersi.

11 decembrie 2011

Reîncarnare

Monica mă întreabă în ce m-aş reîncarna dacă aş putea s-o fac. Şi deci, să-i răspund.
1. Într-un fluture.
Mi-e frică de ei, dar asta nu înseamnă că nu mi se par fascinanţi. :)

2. Într-o pisică.
Aş fi frumoasă, aş toarce, aş dormi la căldură şi aş trăi nouă vieţi în răsfăţ, ca o prinţesă.

 3. Într-un câine.
Aş fi un prieten bun, pentru că aşa văd eu câinele.








4. Într-un cal.
Pentru că sunt graţioşi şi puternici, dar, mai ales, frumoşi.










5. Într-o pasăre.
Pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu liberă ca o pasăre şi să pot zbura.










Leapşa o poate lua cine vrea, v-am spus de la cine este. Dacă vreţi lăsaţi link să văd şi eu, şi, dacă e, poate văd şi alţii (pun aici la sfârşitul postării link-urile).
P.S: Scuze că a durat atât, dar cred că s-a futut netu' şi nu s-a postat, că eu credeam că am postat-o de mult. Scuze din nou. 




Romanian profanity

Răsfoind blogurile pe care le citesc zilnic sau aproape zilnic, am dat peste o postare a Simonei Tache. Eu m-am distrat foarte tare citind asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_profanity, vă invit şi pe voi s-o faceţi.
"Lăbar and labagiu refer to a male person practicing masturbation."
"The word puță is a euphemism for pulă."
"A womanizer or skirt-chaser is known as a fustangiu (from fustă, skirt), or pizdar, a word formed in a similar fashion to poponar."
Şi nu ascult eu Lil Wayne, dar melodia asta îmi place (că tot comentau unele persoane despre gusturile mele muzicale):





Eşti soţie şi mamă, deci...

... nu trebuie să mai fii frumoasă sau îngrijită, trebuie să munceşti până îţi sar capacele şi, încă ceva, eşti singura care trebuie să facă compromisuri. Câţi dintre voi nu au întâlnit astfel de cazuri?
Dacă printr-o întâmplare destul de nefericită te-ai căsătorit şi te-ai ales cu un libidinos mega gelos pe viaţă (sau până când deschizi ochii şi fugi dracu' în lume) şi cu un puradel pe deasupra, trebuie să ştii câteva lucruri foarte importante pentru a avea o căsnicie (şi familie) fericită:
1. Nu te mai îngrijeşti. Când ieşi singură din casă (în cele mai multe cazuri până la magazin sau până la RDS să plăteşti factura la net că nu mai are barosanu' acces la porn) nu te machiezi, că se uită toţi bărbaţii de pe Terra plus ăia de pe Marte la tine. Iar asta îl face pe el gelos pentru că ştie că eşti curvă (deşi poate nu eşti chiar aşa de) şi fugi cu primul gelat care are mai mult de 10 lei în portofel. Situaţia se schimbă radical când ieşi cu el afară. Atunci poţi să te îmbraci ca ultima târfă sau piţipoancă, pentru că e EL cu tine.
2. Nu mai ai voie să te îmbraci frumos, să ai un aspect aproximativ plăcut şi îngrijit şi trebuie să renunţi la toate hainele care te avantajează cât de cât. De preferat este să ieşi afară cu bluza pe care a vomitat bebe şi, de ce nu, şi cu pantalonii ăia pe care a făcut pipi mai devreme. Doar nu se uită nimeni la tine, nu?
3. Uită-te la manechin. Ai vrea bluza aia tare mult, aşa-i? Eh, nu ţi-o permiţi pentru că tre' să iei Pampers şi lapte praf copilului. În orice caz, uită de tine pentru următorii 15-16 ani, că nu mai ai drepturi la nimic până atunci. Se aplică şi atunci când ai poftă de o prăjitură pe care nu ai mai mâncat-o de mult. E prea scumpă, de banii ăia poţi lua câteva Chupa Chups-uri "la copil". Cariile alea nu se fac singure!
4. Taci. Atunci când n-ai dreptate, dar mai ales când ai. Că soţului nu-i place să fie contrazis şi când mai ai şi dreptate, s-ar putea să-ţi ^&*% şi un pumn în mufă. Păi ce facem aici?
5. Uită. Uită de palma pe care ai primit-o, a fost din dragoste. Uită şi de umilinţa îndurată atunci când te-ai întâlnit cu prietenii ăia din liceu şi el te lua la mişto în faţa lor, au fost doar glume! Şi de faptul că nu mai ai niciodată timp pentru tine. Bunăstarea celor din jur este primordială şi, oricum, ei au fost întotdeauna mai importanţi decât tine pe orice plan. Ce sens ar avea să faci acum un caz din asta?

Vă sună cunoscut? Mie da.

04 decembrie 2011

Ce am învăţat

Două dintre blogger-iţele care îmi plac mie foarte mult şi pe care le citesc cu multă plăcere, Miss S. şi Iri, mi-au pasat o leapşă care se numeşte "Ce am învăţat". Eu trebuie să spun 10 lucruri pe care le-am învăţat în toată viaţa mea. Şi, deci, am învăţat...

... că, aşa cum intră în viaţa ta, oamenii şi ies. Asta m-a învăţat o persoană foarte importantă pentru mine, mult mai în vârstă şi cu siguranţă mai înţeleaptă decât o să fiu eu vreodată. Că sunt oameni care trebuie să plece, oameni care vor să plece şi oameni care aleg să rămână şi că nu trebuie să fiu niciodată tristă atunci când cineva trebuie (sau alege) să plece din viaţa mea. Că pot merge mai departe indiferent de cât de bruscă şi dureroasă ar fi despărţirea de acele persoane şi că în final contează dacă am învăţat sau nu ceva în timpul petrecut în compania lor.

... că în viaţă nu trebuie să te bazezi decât pe tine. Aşa cred eu, că singura persoană pe care te poţi baza 24/24 eşti tu, pentru că, ghici ce, poţi să fugi, dar niciodată nu te poţi ascunde de tine.

... că toată lumea te va dezamăgi într-o zi. Cât de tare, depinde numai de tine şi de aşteptările pe care le ai. De obicei este bine să nu ai niciun fel de aşteptare ca să nu poţi fi dezamăgit. Zic.

... că nu trebuie să ai încredere în oricine. Că trebuie să ştii cui să acorzi încredere, după cât timp şi, în unele cazuri, dacă este sau nu o decizie înţeleaptă să dai o a doua şansă unei persoane care te-a trădat cândva.

... că, dacă dai cuiva, oricui, ocazia să te calce în picioare, o va face. Că nu trebuie să-ţi arăţi slăbiciunile în faţa nimănui, deoarece, cândva, cineva va profita de ele. Clar. 

... să nu fiu laşă, să îmi asum riscuri, să ştiu să pierd şi să trăiesc clipa. O singură viaţă am, nu? 

... să plâng zâmbind, să suport durerea fără să o afişez şi să ascund lacrimi şi, în general, emoţii. Şi mă pricep la asta mai bine decât aş fi crezut şi chiar mai bine decât aş fi vrut. E ciudat să arăţi tot timpul de parcă nu ai simţi, dar, credeţi-mă, este mult mai bine decât să te exteriorizezi oriunde şi oricând.

... să nu-mi fie frică de nimeni şi nimic. Nu e nimic prea puternic sau prea rău încât să fie nevoie să-mi fie frică, iar, dacă este, trebuie să îmi înfrâng teama, aşa mi-a spus cineva.

... să lovesc când sunt lovită, să nu mă las călcată în picioare şi să calc în picioare când e cazul. Aşa mi-a spus o persoană puternică. Spre deosebire de mama, care m-a învăţat să fac exact opusul. Dar este un moment în viaţa fiecăruia în care parcă o voce din cap îţi spune că ai întors deja de prea multe ori din bunătate obrazul, nu?

... să provoc suferinţă atunci când trebuie şi să consolez la momentul potrivit. Am învăţat să fiu stâlp de sprijin, prietenă adevărată şi om, iar atunci când situaţia a cerut-o, să fiu javră.


Nu sunt singurele lucruri pe care le-am învăţat în viaţă, dar astea mi-au venit acum în minte.


Îmi cer scuze pentru că am fost atât de lentă, fetelor, data viitoare nu voi mai amâna scrisul de pe o zi pe alta. V-am spus de la cine este leapşa, dacă vreţi o luaţi, dar spuneţi şi de la cine şi, dacă vreţi, după ce o faceţi lăsaţi aicişa la comentarii un link să citesc şi eu.




03 decembrie 2011

Băi, hai să vă explic eu ce e cu statusurile

Ştiu că s-a tot discutat despre asta, e şi normal să se facă atâta vâlvă, dar adevărul este că s-a discutat în necunoştinţă de cauză în cele mai multe dintre cazuri. Multe persoane s-au trezit cu statusuri de tot căcatul (da, şi eu), care mai de care mai idioate şi au trăit cu impresia că este un virus.
Nu, dragilor, nu este un virus, este vreun dezaxat de la voi de prin listă care se crede hacker sau ceva şi are chef de glume de om retardat.

Tot ce trebuie să faceţi este să setaţi de la Messenger > Preferinţe> Lista de persoane ignorate şi să setaţi prima opţiune, cea cu "Ignoră pe oricine nu este în lista mea de Yahoo! Contacte". Înainte să vi se schimbe statusurile primiţi un avertisment de la messenger şi apare o căsuţă în care o persoană necunoscută încearcă să vă trimită un document (mă gândesc că nu e nimeni aşa de tâmpit încât să accepte aşa că nu am simţit nevoia să subliniez faptul că nu trebuie să daţi accept) . Eh, când nu mai vi se pot trimite mesaje din partea persoanelor pe care nu le aveţi în listă, e clar că nici nu vi se mai poate schimba statusul. Aşa că încetaţi cu isteriile, că nu a murit nimeni din aşa ceva (pentru persoanele de la mine din listă care au început să tot dea mass-uri şi să pună la statusuri că e un virus care circulă pe net şi bla bla bla).

P.S: Treaba asta poate fi făcută şi de cel mai prost om de pe planetă, este un site în care introduci id-ul şi status-ul, bagi acolo codul captcha şi, în cazul în care persoana căreia vrei să-i schimbi statusul este vulnerabilă (adică nu are setată opţiunea ca mai jos), i se schimbă statusul. Mare brânză!


Dacă vrei să vezi imaginea la dimensiunea iniţială dă click pe ea.






02 decembrie 2011

Despre oameni extraordinari

Până acum nu am scris despre foarte multe lucruri frumoase, nici despre oameni minunaţi. Dar am primit de la Andrada acum câteva seri un link care m-a impresionat foarte tare şi m-am gândit că ar fi drăguţ să scriu şi aici, pentru că poate mai există şi persoane care nu se hrănesc numai din lucruri urâte şi ştiri pătate de sânge.


Mai sus o puteţi admira pe Aimee Mullins, o tânără frumoasă şi ambiţioasă care s-a născut în Allentown, Pennsylvania şi, în ciuda faptului că ambele picioare i-au fost amputate în urma deciziei părinţilor ei (s-a născut fără peronee şi altfel ar fi fost nevoie să-şi petreacă întreaga viaţă într-un cărucior cu rotile), aceasta a reuşit să devină sportivă olimpică, actriţă şi... fotomodel.

Multora ne este greu să depăşim o perioadă grea din viaţă, ea şi-a depăşit handicapul.
Şi mi se pare că este un lucru deosebit, fenomenal, fantastic, formidabil şi cum mai vreţi voi. Da, este un exemplu de persoană pe care o respect, o admir şi o iubesc.

Mai multe despre Aimee puteţi citi în articolul acesta iar imaginea tot de acolo am luat-o. Nu-i aşa că este o femeie superbă?