No music, no life

Constat cu tristeţe că românul nu are gusturi  (nici măcar) bune atunci când vine vorba despre muzică. Nu sunt cea mai în măsură să critic, însă nu poţi să nu fii indignat când descoperi unele mentalităţi româneşti.

Cică "Gusturile nu se discuta”. Hai, să mori tu? Gusturile se discută. Pentru că, dacă nu s-ar discuta, ar însemna că toţi avem bun-gust. Şi nu avem. Eu vreau încă să cred că muzica este artă şi că nu toată lumea o poate crea. Aşa că degeaba ţin unii cu dinţii de Salam!

E foart amuzant Maimuţă ăsta:
http://www.versuri.ro/versuri/leidm_florin+minune+pumnii+mei+minte+nu+are.html –  Uitaţi-vă numai cine a trimis versurile. Fiţi atenţi la ideea pe care o transmite melodia, sesizaţi agramatismul din titlu! Limba romană e asasinată!

Nişte versuri total aberante am găsit la Andra: "Atunci când nu ştie ce simte / Atunci când greşeşte şi minte / Oferă-i doar dragostea ta / Atunci are mai mare nevoie de ea”. Bine, facem abstracţie de faptul că sunt fată. Cum p... ana mea?! Atunci când minte, să-i oferi doar dragostea ta?! Cum căcat vine asta? Adică, e normal? Sunt singura de părere că unii români rag numai că să facă bani? Nu-i aşa că e degeaba. Muzica nu prea transmite nimic şi probabil o ştiu şi ei.

Cleopatra Stratan. Poate spune multe. Nu mi se pare normal ca o fetiţă de numai trei ani să cânte despre dragoste. Melodia "Ghiţă” mi s-a părut total cretină. De ce? Pentru că este exacerbat că o copilă să-şi aştepte iubitul o seară întreagă, aşteptând din partea acestuia un cadou (materialism, cumva?). Repet, nu vreau copii...