Is this a nightmare?

Mi se întâmplă, în majoritatea cazurilor, să mă pun în pat după ora unu', două noaptea.
Ce-i drept, oboseala nu este mare şi nu se resimte; mă culc numai în speranţa că mâine poate va fi o zi mai bună...

Noaptea este scurta pentru mine... din ce în ce mai scurtă.
De ce? Pentru că mă gândesc "Mâine o să fie o zi plictisitoare, iar o să se întâmple ceva AMAZING, iar n-o să mă creadă lumea când o să-i povestesc cu cine m-am întâlnit în tramvai, cu cine am vorbit, ce mi s-a mai întâmplat, iar o să iau note mici şi iar o să se întâmple să fie aglomeraţie şi să pută unii ca mortăciunile... mi-aş dori să nu mă mai trezesc în Ro!".

Primele raze de soare se ivesc acum pe cerul senin şi parcă nu îndeajuns de odihnit dar totuşi crud şi dulce ca o zi caldă de vară... ele prind amploare cu fiecare minut care trece.
Indiferent de faptul că am draperiile închise la culoare ele pătrud în cameră şi-mi violează ochii cu o brutalitate inimaginabilă. Mă încăpăţânez, mă întorc cu faţa la perete. Degeaba. Creaturile mi-au auzit mişcarea şi acum ciripesc timid dar nu pentru mult timp. Peste cinci minute o să fie corul madrigal la mine în cameră. Cu toate, toate astea, insist să ţin ochii închişi şi să nu mă ridic din pat. La ce bun? Somnul de dimineaţă e aşa dulce şi patul călduros, moale...

La ce oră se întâmplă toate astea? Intervalul 6:00-8:00 sau depinde cum am chef să-mi pun ceasul. Trebuie să ai o voinţă irefutabilă ca să nu te ridici din pat. Şi am.
La ora 8, 8 şi ceva, îmi dau seama că n-ar mai fi mare bai dacă aş mai sta în pat puţin iar telefonul parcă-mi zâmbeşte complice. Adjudecat (mai rămân în pat)! La urma urmei, parcă nu mai ai nicio temă, nu te ascultă la nimic... este timp să le faci pe toate. Şi uite aşa îţi creezi dimineaţa iluzii despre cât de bună ar fi ziua ta dacă ai mai sta 10 minute în pat...

Peste alte 10 minute te gândeşti că eşti aşa de bună că vei reuşi să îţi organizezi timpul astfel încât să ajungi la timp la şcoală, să scrii, să înveţi, să mănânci, să te speli şi să pregăteşti şi ghiozdanul. Este interesant că, îmbătată de mireasma dulce a somnului de dimineaţă, chiar crezi posibile aceste lucruri. Eşti campioana lumii. Apoi încă 10 minute îl visezi pe tipul ăla mişto pe care l-ai văzut în tramvai... And so on. Nechibzuită, te scoli din pat la o oră târzie şi constaţi faptul că nu ai timp de prea multe aşa că tai de pe listă temele şi învăţatul pentru că restul activităţilor este obligatoriu. La şcoală te scuzi la tot felul de profi pentru că nu ai de ales. Ajungi acasă şi faci asta iar şi iar şi iar şi iar...

Un adult ar spune "Ce vrei să faci cu viaţa ta?!". Un adolescent asemeni mie ar spune "Who gives a fuck? Ştiu sentimentu', frate, mi se întâmplă des!". Ah, băga-mi-aş! Iar este două şi eu nu m-am culcat! Again! Fuck!

Maitreyi

Trebuia să citesc Maitreyi pentru azi şi eu nici nu deschisesem cartea. Parcă nu voiam să o citesc, parcă îmi era lene, parcă nu mă tenta deloc coperta roz... mă gândeam că poate mă va salva din nou un rezumat de pe net (deşi nu am mai apelat de anu' trecut la ele).

Şi totuşi, am citit, am citit, am citit, până am fost total cuprinsă în lectura acelei cărţi micuţe. Nu m-am mai putut opri din citit. Era ceva nou, ceva fascinant, ceva mişto, cum nu am mai citit niciodată până acum. Detaliile şi stilul lui Eliade (de a povesti) au fost delicioase. Romanul însuşi este un deliciu.

Rezumatul nu-l voi face pentru că nu ar fi corect să iau plăcerea şi altora. Este mai fain s-o savurezi singur. Recomand cartea. Nu veţi regreta că aţi citit-o, zic. Eu am împrumutat de la bibliotecă şi romanul din perspectiva lui Maitreyi, mă gândesc că va fi senzaţional.

Nu mai am nimic de citit până la sfârşitul lunii aşa că o să încerc să citesc în weekend şi Ghidul nesimţitului şi Dragostea nu moare, ca să-mi mai iau nişte cărţi să citesc până la vacanţă şi apoi să-mi iau lecturi pentru vacanţă. Dacă nu apuc, iau ceva la întâmplare din "bibliotecă" şi citesc, citesc, citesc.

Este interesant cum te poate captiva o lectură, cum te poate face să vrei mai mult cu fiecare pagină, cum devine din ce în ce mai bună pe parcurs ce începi să o înţelegi. Plăcerile astea nu ţi le poate lua nimeni. Nimeni!
Am citit până pe la 5 dimineaţa (am vrut să îi trimit mesaj Andradei să-i spun) şi am lăsat sfârşitul până după ce mă trezesc. A fost mirific!