Nu are un titlu... este o simplă postare...

Îmi pare rău pentru ce văd în jurul meu. Îmi pare rău că vecinii mei au probleme în familie şi că nu se înţeleg. Îmi pare rău că există bărbaţi care-şi bat nevestele şi mi-e chiar milă dacă se întâmplă invers. Îmi pare rău că nu fac parte dintr-o familie bogată care să-mi ofere chiar tot ce vreau şi pot cumpăra cu bani. Îmi pare rău că fostele mele prietene au devenit piţipoance sau, după caz, curve. Îmi pare rău că oamenii care au plecat de jos îşi ţin capul atât de sus încât nu le mai ajungi cu prăjina de căcat la nas. Îmi pare rău că există oameni bolnavi, a căror viaţă atârnă de o sumă de bani mult prea umflată de doctori. Îmi pare rău că poţi muri cu dreptatea în braţe. Îmi pare rău că există politieni incompetenţi. Îmi pare rău că există copii care nu au citit niciodată o carte. Îmi pare rău pentru persoanele care consideră că viaţa se rezumă la sex, alcool şi droguri. Îmi pare rău că am atât de puţini prieteni şi atâtea cunoştinţe. Îmi pare rău pentru că poate nu o să ajung să fac ce mi-am dorit întotdeauna. Îmi pare rău că, pentru un trai decent, voi pleca din Ro. Îmi pare rău că există agramaţi şi analfabeţi care ştiu să folosească internetul şi care au aceleaşi drepturi ca şi mine. Îmi pare rău că nu am încă maşină. Îmi pare rău că stau cu părinţii deşi ştiu că s-ar putea ca într-o zi să-mi pară rău că mi-a părut rău. Îmi pare rău că nu-mi iubesc părinţii aşa cum ar trebui s-o fac şi că nu le acord respectul cuvenit. Îmi pare rău că există părinţi care-şi bruschează copiii chiar şi pentru o simplă prostioară. Îmi pare rău că am plâns înainte să învăţ să zâmbesc. Îmi pare rău pentru că de multe ori afişez un zâmbet fals doar pentru bună impresie. Îmi pare rău că râd cam rar. Îmi pare rău că sunt persoane care mă detestă fără ca măcar să mă fi cunoscut. Îmi pare rău că sunt aşa nesuferită şi că manifest intoleranţă pentru ţigani, manelari, cocalari şi unguri. Îmi pare rău că există manele şi muzică făcută pentru profit, comercială. Îmi pare rău că obişnuiesc, la rândul meu, să judec. Îmi pare rău că am câteva prejudecăţi. Îmi pare rău că nu am întâlnit persoanele excepţionale din viaţa mea mai repede. Îmi pare rău că pun preţ şi pe sentimentele altora când ştiu sigură că, în ziua de azi, trebuie să-ţi pese numai de tine şi de nimeni altcineva. Îmi pare rău că Ea nu mai este aici, lângă mine. Îmi pare rău că n-o pot strânge în braţe la ora la care am chef. Îmi pare rău că m-am răstit la Duda şi că interpretez greşit multe lucruri. Şi nu îmi pare rău numai pentru astea.

Dar...
Îmi pare bine pentru că descopăr persoane minunate zilnic. Îmi pare bine că există acele persoane care-mi sunt alături zi de zi. Îmi pare bine că sunt înconjurată de răutate şi trufie pentru că îmi dau seama că sunt superioară altora chiar şi prin simplul meu fel de a fi. Îmi pare bine că nu sunt genul de persoană care se lasă la fund când simte că nu mai poate da din mâini. Îmi pare bine pentru toate lucrurile bune pe care le-am făcut. Îmi pare bine că nu regret nimic. Îmi pare bine că mă cunosc şi ştiu ce pot. Îmi pare bine că sunt aşa cum sunt. Îmi pare bine că Ea are de pe acum şansa la o viaţă nemaipomenită. Îmi pare bine că am două sufleţele pe care le pot pupa şi alinta când vreau pentru că sunt cu mine chiar şi când sting lumina şi plâng sub plapumă. Îmi pare bine că nu am ajuns o frustrată şi că nu am căzut pradă niciunui viciu. Îmi pare bine că reuşesc să fac ceea ce îmi place şi că sunt liberă să fac ce vreau. Îmi pare bine că pot trece peste situaţiile grele cu zâmbetul pe buze. Îmi pare bine că pot fi tare-n coaie deşi nu le am. Îmi pare bine că deschid gura când vreau şi nu-mi impune nimeni s-o închid. Îmi pare bine că-s eu în orice conjunctură şi că nu mi-e ruşine cu mine. Îmi pare bine că pot face oamenii să plângă sau să zâmbească după bunul plac. Îmi pare bine că sunt pesimistă, dar că atunci când sunt optimistă iese întotdeauna bine. Îmi pare bine că visele de aseară nu s-au adeverit. Îmi pare bine că pot vedea frumuseţe şi într-o gogoaşă. Îmi pare bine că există persoane care mă pot face să râd. Îmi pare bine că am internet. Îmi pare bine că sunt sigură pe mine. Îmi pare bine că pot trăi cu gândul că o să mor. Îmi pare bine că ştiu că pot înfrunta moartea; la urma urmei, cine se crede? Îmi pare bine că pot fi o fiinţă raţională şi că pot pune cap la cap lucruri. Îmi pare bine că ascult muzică bună. Îmi pare bine că ştiu să scriu şi să citesc. Îmi pare bine că Duda încă mai trece pe aici.
Cam atât. Şi culmea. Nu regret nimic.