22 ianuarie 2011

Prietenie

Stăteam şi mă gândeam câţi prieteni am eu. Nu am stat mult să mă gândesc. De ce? Pentru că în jur am o grămadă persoane care se consideră prieteni, când ele îmi sunt doar cunoştinţe (sau nici atât). Un "Bună!" dau şi unei persoane pe care o detest. Cel mai tâmpit lucru este să afli ultimul că-l cunoşti pe x. Şi să afli că-ţi este, pe deasupra, şi prieten. Când voi n-aţi schimbat nici două vorbe.

E minunat. Prietenia... prietenia... nu ştiu cum s-o definesc. Nici n-aş putea. Ştiu că nu înseamnă doar un telefon pe lună sau nici atât şi un "bună. ce faci?" pe messenger. Ştiu că nu înseamnă "ai să mă împrumuţi şi pe mine cu y lei? plssss". Ştiu că nu înseamnă "poţi să îmi tragi şi mie ceva la imprimantă?". E mult mai mult de atât.

Vreau să te sun la 3 noaptea. Ce? Te superi? Nu-mi eşti prieten. Vreau să fii disponibil pentru mine când sufăr. Ce? Nu poţi anula întâlnirea aia imaginară? Nu-mi eşti prieten. Vreau să te iau de mână şi să facem ceva nebunesc. Ce? Nu ai timp? Nu-mi eşti prieten. Vreau să mă iei în braţe şi să mă asiguri că o să fie bine. Ce? Nu poţi ieşi? Nu-mi eşti prieten. Vreau să trec peste un moment dificil. Ce? Nu eşti acolo? Nu-mi eşti prieten. Vreau să visăm, să petrecem timp împreună, să vorbim. Ce? Te plictisesc? Nu-mi eşti prieten. Vreau să treci peste toate defectele mele. Ce? Nu poţi? Nu-mi eşti prieten. Vreau să mă accepţi aşa cum sunt. Ce? Vrei să mă schimbi? Nu-mi eşti prieten. Vreau să facem lucrurile pe care obişnuiam să le facem, să revenim la obiceiurile noastre, nu vreau să uităm de tot. Ce? Nu-ţi mai aminteşti? Nu-mi eşti prieten.

Nu vreau să-mi laşi impresii greşite. Nu vreau să mă minţi. Nu vreau să-mi spui că nu mai e nicio cale de scăpare. Ajută-mă, de-aia-mi eşti prieten. Şi eu te-am ajutat, remember? Vreau să-mi fuţi una, două, şapte palme peste faţă, să mă trezeşti la realitate. Nu-mi spune că nu poţi. E dorinţa mea. Îmi faci un bine. Nu-mi vrei binele? E şi normal. Nu-mi eşti prieten. Aşa că nu te mai căca pe tine. Prefă-te că nu mă cunoşti. Tu chiar nu mă cunoşti. Nu ştii nimic despre mine. Şi totuşi, îţi dai pe net cu părerea cu privire la p**a mea şi cum percep eu durerea. Stai în banca ta, păpuşel.

19 comentarii:

  1. Mda,eşti exact ca mine,problema este că nu le-au respectat toţi totimpul,dar am iertat :-J

    P.S.:sooper blog am văzut toate postarile sunt mirifice:))=)).Am aşteptat ogramada de timp să postezi din nou

    te poop:X:-*

    RăspundețiȘtergere
  2. @Miss Simpatia, mă bucur că-ţi place. Te mai aştept p-aicişa. :*

    RăspundețiȘtergere
  3. De unde atata maturitate, de unde atata forta placintel...mai trec pe aici pe la tine sa vad daca nu ti-ai schimbat pulsul:)...imi face tare bine sa constat ca in fiecare zi cresti, frumos si mai ales "adevarat"...esti un vulcan de iubire placintelule si fii convinsa ca cine are ochi...vede acest lucru...iar cine nu il vede nu stie ce pierde...ramai asa, dar cauta sa gresesti mai ales acolo unde simti ca pasesti nesigur...fiecare greseala si suferinta inseamna, cum deja stii, o victorie pe deplin inteleasa...
    calatorie deplina placintel.

    poate deja stii acesta poveste...daca nu te rog mult sa o citesti:)
    http://energianoua.blogspot.com/2011/01/micul-suflet.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesanta postarea ,clar buna , ca toate celelalte .

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite aşa ai spus ce aveam eu pe suflet [-(.

    SUPERB!

    BlackAndWhite

    RăspundețiȘtergere
  6. Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim (primul), ştiu, ştiu, săru'mâna!

    RăspundețiȘtergere
  8. @BlackAndWhite, merci, draga mea. :*

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anonim (al doilea), prietenii nu-mi sunt inamici. Sunt persoane cărora le spun tot ce am pe suflet, tot ce vreau, cu care discut deschis despre orice, care-mi sunt aproape 24/24. Nu am nevoie să mă feresc de ei. Îi vreau aproape. Prietenii sunt pe viaţă. Nu pleacă, nu întrerup legătura. Nu te jignesc. Îmi ador prietenii.

    RăspundețiȘtergere
  10. Singurii care ne dezamagesc, sunt prietenii... Pentru ca de la restul nu avem pretentii. Si doare foarte tare cand un "prieten" nu e acolo. Doare la fel de tare cand cineva te considera "prieten" doarb cand a ajuns la sfarsitul agendei telefonice si nu a raspuns nimeni inaintea ta... Si da, prietenii adevarati sunt cei care nu te judeca ci sunt simplu acolo.

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca ma gandesc , mai nimeni din prietenii mei nu indeplinesc conditiile ...
    Oricum , foarte interesanta postarea :) .
    Cum am mai spus " Ma regasesc " .

    RăspundețiȘtergere
  12. Poate n-am citi suficient de atent, dar văd că tu ai doar cerinţe într-o prietenie. Poate că mai trebuie să şi dai ceva din când în când...

    RăspundețiȘtergere
  13. @bluewolfy, mulţumesc, mulţumesc pentru tot. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Casa Cu Nuci
    "Singurii care ne dezamagesc, sunt prietenii... Pentru ca de la restul nu avem pretentii." - Foarte adevărat.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Ellena, tu singură alegi criteriile. Nu pui condiţii. Trebuie să ştii unde să cauţi şi ce cauţi.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Vio, de unde ai dedus tu că am doar cerinţe într-o prietenie? Oare nu este de la sine înţeles că e reciprocă treaba?

    RăspundețiȘtergere
  17. Erh, atunci e bine. Doar că eu unul nu am întâlnit încă o prietenie absolută în echilibrul ei. Din păcate... Poate ai tu acest noroc. Eu ţi-l dorecsc!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Vio, nu am zis că eu aş fi întâlnit vreuna. În general, prieteniile nu înseamnă mai mult de apelative penibile şi ipocrizie. Ştim cu toţii la ce mă refer.

    RăspundețiȘtergere
  19. Buna.
    Super blog.
    Am citit toata postarile.
    Sunt super......
    Bafta in continuare:*

    RăspundețiȘtergere

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!