28 aprilie 2012

Despre câinii comunitari


Eram într-o seară pe o străduţă lăturalnică. Mergeam cu paşi destul de repezi, însă nu în fugă. Cu muzica în căşti la maxim şi cu o gentuţă micuţă, sport, în mână, mă îndreptam puţin grăbită spre casă. Nici nu am observat când un câine m-a luat de picior! Am simţit ceva care mă trăgea înapoi, dar am zis că era din cauza oboselii... când m-am uitat înapoi, am văzut un câine de talie mare, cu bale la gură şi cu ochii cât cepele, care-mi arăta dantura. Am zis OK, ori îl omor eu pe el, ori el pe mine! Din fericire s-a mulţumit cu o geantă super grea în cap şi c-un şut în mufă. A plecat cu un schelălăit lung. M-am rezemat de un gard ca să-mi revin şi mai, mai că era să-mi primesc o ceapă gigantică în cap. De ce? Că am dat în câine. Cine a aruncat-o? O babă senilă, dar senilă rău de tot. Am zis că aia este ziua în care o să devin criminală. M-a tulburat rău de tot atitudinea acelei femei după ce de-abia scăpasem de pericol, aşa cum pasul unui pescar tulbură o baltă la fundul căreia abia s-a aşezat mâlul. Pentru o secundă m-am gândit că io-s nebună. Adică un câine era să-mi dea rabie, ce mare căcat?! Chiar trebuia să dau în el? Insensibila de mine! Vă daţi seama cum i-am vorbit bătrânei şi cât de tare, având în vedere că am scos la geam cam jumătate din locatarii acelui bloc de 4 etaje. Unii erau indignaţi de faptul că am lovit javra, alţii ziceau "Bine i-ai făcut!!! Trebuia să dai mai tare!". Nu m-am simţit penibil pentru că nu aveam de ce. Am făcut ce-ar fi făcut orice om normal la cap care ţine la viaţa lui. Le-am transmis, normal, câte-o binemeritată muie celor care îi luau apărarea creaturii turbate.

*

Mă îndreptam spre metrou, tot seara. Spre ghinionul meu, în drum spre el trebuia să merg pe o străduţă pe care-şi făceau veacul vreo 30 de câini. O nimica toată! Nu am făcut nimic, dar absolut nimic ieşit din comun, nu i-am strigat, nici nu m-am făcut spre ei, dar ceva, habar n-am ce, i-a făcut pe câţiva să mă latre. Ceea ce a dus la un întreg dezastru: zeci de câini care mă lătrau şi care se apropiau ameninţător de picioarele mele. Norocul meu că a venit cineva cu o maşină mare, un Jeep ceva, a claxonat prelung şi s-a îndreptat spre ei. De-abia atunci s-au risipit. M-aş fi bucurat să ia câţiva dintre ei pe capotă nenea ăla.

*

Era ora doişpe, cred. Ziua. Mă duceam să mă întâlnesc cu cineva ca să-i dau ceva. Am văzut un câine care se clătina ciudat şi mă privea tulburat. Am întins mâna spre el. "Ce e, ţiţi?" i-am zis. Atât mi-a trebuit. A început să latre, ceea ce i-a făcut pe alţi cinci câini să vină din curtea unei fabrici alergând exact spre mine. Eu nu eram speriată, din contră, îmi vedeam liniştită de drum. Numai că doi băieţi, crezând că o să mă muşte, s-au băgat ei şi au încercat să-i alunge. Acum turbaţii voiau să-i muşte pe ăia doi, eu nu ştiam ce să fac. M-am întors şi am zis doar "Marş!!!" şi m-am aplecat, dând impresia că iau ceva de jos. Au fugit. Băieţii au rămas perplecşi, probabil se întrebam de ce nu am făcut asta de prima dată. Eu abia m-am abţinut de la râs, m-am întors şi am plecat.

 *

Cu câinii ăştia nu am mai avut probleme. Primul mă priveşte speriat ori de câte ori trec pe lângă el şi nici nu mişcă, cei din a doua relatare nu prea mai ies din curtea acelui depozit iar pe câinii din curtea fabricii nu i-am mai văzut de mult, nu că aş vrea să-i văd. Nu e normal să se întâmple aşa ceva, nu e normal să nu poţi să mergi pe străzi de frica unor câini. Ce pula mea, fac ei legea? Tare mi-aş dori să am o puşcă de vânătoare şi să-i alerg cu gloanţe! Ca să nu mai spun de oamenii cu copii!


Problema câinilor maidanezi este veche. Ştim cu toţii cât de controversat este subiectul şi că în timp s-au căutat tot felul de soluţii, însă se pare că niciuna nu a funcţionat: străzile sunt încă pline de câini fără stăpân, mai mult sau mai puţin agresivi.

Probleme cu ei poate nu toţi au avut, dar eu mă număr printre cei mai puţin norocoşi. Mi-aş fi dorit să nu. Într-o ţară civilizată cu oameni civilizaţi, că noi aşa ne minţim că suntem, s-ar fi găsit imediat soluţii şi s-ar fi rezolvat problema înainte ca nişte oameni să plătească cu viaţa pentru asta.

 Cât timp să fii civilizat (deşi mulţi nu cunosc termenul şi nici ce presupune) înseamnă să îţi ţii câinele în lesă, dacă este periculos chiar cu botniţă, să strângi mizeria produsă de el şi nu să garantezi pentru el, ci să îţi asumi responsabilitatea pentru faptele lui, nu o să fim civilizaţi. Toţi câinii ăia cu cercel la ureche sunt câini cărora le-a fost dat încă o dată drumul pe stradă, iar printre ei se află şi cei despre care v-am zis eu. Au fost luaţi în evidenţă, însă nu au fost eutanasiaţi chiar dacă sunt extrem de agresivi cu oricine!

Îmi aduc aminte de vremurile când babele de la blocurile vecine aruncau cu tot felul de obiecte şi alimente în hingheri numai pentru că le luau de la bloc câinii din cauza cărora oamenii depuseseră sesizări (din cauza comportamentului agresiv), pe care ele îi vedeau blânzi şi foarte cuminţi. Da' de unde! Să treci cu role sau bicicletă pe lângă ei era sinucidere curată, te alergau până în stradă, unde te lăsau pentru că ştiau şi ei că te calcă maşina. Din cauza lui Blacky, câinele protejat cu cea mai mare ardoare de senile, câine agresiv şi turbat de-a binelea, de altfel, un copil a fost călcat de o maşină şi slavă cerului că mergea încet maşina deoarece voia chiar să oprească. Fiind atent la câine, pe care încerca să-l îndepărteze de lângă picior (el mergând pe bicicletă), a ieşit direct în faţa maşinii. Cine a plătit pentru asta? Şoferul, of course!

Votez pentru eutanasierea tuturor câinilor de pe străzi sau propun să-i vindem chinezilor, măcar ei îi folosesc la o supiţă, o ciorbiţă, o tocăniţă... Cei care au altă părere pot foarte bine să-i adune de pe străzi şi să-i îngrijească. Câteodată nu poţi avea încredere în propriul câine, cum poţi avea încredere într-o javră de pe stradă, care aşteaptă întâi să îi dai să mănânce ca mai apoi să te muşte? Cum poţi să susţii şi să bagi mâna în foc pentru aşa o mizerie? Numai ideea în sine este revoltătoare! Ştiu că există şi câini drăguţi şi blânzi, însă hai să fim serioşi şi să nu mai pozăm în creştini mai sfinţi decât sfântul Petru, că niciunul nu i-am lua în casă! Ce, să-i castreze şi după să le dea drumul pe străzi? Nu zău!!! Adică stai, asta chiar ar fi o soluţie! Nu am avea mai mulţi câini pe străzi pentru că nu s-ar mai înmulţi. Şi? Şi-atât, că ei tot pe străzi ar sta şi, mai mult, ar avea libertatea de-a muşca, din nou!

Pot pune pariu că mulţi v-aţi făcut o părere groaznică despre mine, însă e doar pentru că nu puteţi accepta adevărul. Noi n-avem ASPCA şi nici mentalitatea americanilor vis a vis de animale. Nu înţeleg de ce am imita un comportament care nu ne reprezintă, care nu ne este caracteristic şi pe care nu ni-l permitem. Ăia nu-i aruncă pe străzi după ce-i castrează, ci îi ţin în adăposturi, îi îngrijesc extraordinar de bine, le urmăresc evoluţia şi hotărăsc dacă e OK să-i dea spre adopţie sau nu. Şi de-abia când sunt siguri că nu reprezintă un pericol pentru viitorii stăpâni îi dau spre adopţie! Câinii agresivi sunt, într-adevăr, cu părere de rău, eutanasiaţi. Şi să mai ţinem cont de un lucru: oamenii pe care îi vedem lucrând în centrele alea sunt voluntari, adică nu primesc niciun bănuţ pentru munca pe care o depun. Propuneţi-i unui român asta, dar aveţi grijă să nu primiţi o flegmă între ochi. Românul nu munceşte nici pentru un salariu, oricât de mic, dar să fie voluntar?! Păi din câţi suntem, că habar n-am şi nici nu-mi pasă, numai o parte foooarte mică ar face şi pentru societate ceva bun, un exemplu perfect fiind proiectul "Let's do it, Romania!", pentru care s-au înscris destul de puţine persoane. Haha, doar nu vă aşteptaţi la vreun miracol! Normal, doar presupune să faci ceva, nu să stai pe scaunul tău confortabil, odihnindu-ţi bucile. Nu presupune să scrii la tastatură, presupune să te scoli de pe scaun şi să faci ceva în viaţa reală, care chiar să conteze... Doamne, feri!
Sursă imagine: http://www.stiri.fannox.ro/top-news/peste-1400-de-persoane-muscate-de-maidanezi-in-bucuresti-doar-in-primele-doua-luni-ale-lui-2011/

31 de comentarii:

  1. Vai ce-mi place articolul tau.Pacat ca sunt atatia nebuni care cred ca viata unui caine este mai importanta decat cea a unui om. Ei sunt tot timpul cu gura mare,pe cand noi ne sesizam doar cand se mai intampla cate ceva.Daca ar avea o organizatie serioasa si cei care sunt contra cainilor maidanezi poate s-ar schimba ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii care sunt contra câinilor maidanezi sunt în marea majoritate oameni realişti şi cerebrali, care ştiu să facă diferenţa dintre bine şi rău. Sunt puţini rău de tot!

      Ștergere
  2. Bravo, te aplaud pentru ce ai scris ! Scriu si eu mai mereu pe FB si pe unde apuc, insa multa lume traieste in realitatea paralela in care cainii sunt sacri si trebuie pupati in cur si mai ales sunt mai importanti si mai pretiosi ca oamenii ! Pe mine ma inspaimanta cati oameni au murit in ultima vreme sfasiati de maidanezi si faptul ca nimeni nu ia nicio masura in privinta asta ! Ca sa nu mai zic ca strada pe care locuiesc eu si cele invecinate sunt pline de haite de caini care latra si urla noaptea de nu te lasa sa pui geana pe geana, iar ziua te ataca ca dementii, de nu mai poate sa treaca nimeni pe strada, nici macar cei care locuiesc pe ea. Mie una mi-e teama sa mai merg pe jos in orasul asta. E inadmisibil sa trebuiasca sa iesi din casa, si, pe langa toate problemele si mizeriile pe care le suporti zi de zi in tara asta, sa trebuiasca sa te lupti cu fiare salbatice in fiecare zi, doar ca sa poti merge pe strada !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai mă plângeam că sunt foarte puţini oameni cerebrali care îşi dau seama că viaţa lor este mai presus de a unor câini, în mare parte javre turbate. Mi-aş dori să fie mai mulţi oameni ca tine! Destul de mulţi cât să terminăm o dată cu toate javrele.

      Ștergere
  3. Eu as fi dispus sa dau bani lunar catre o organizatie care se angajeaza sa-i adune de pe strazi si sa-i omoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa zic! Mai ales ca nu pot emite (aici) o parere despre alta parere, fara a fi ... volatilizat!
      Daca as avea insa permisiunea, cred ca as fi sustinator! (ma mai gandesc, tinand cont ca totusi, exprimarea a fost prea scurta si nu a precizat niste conditii de exceptionalitate!!)
      Nu trebuie sa ne pripim! Unii caini ajunsi pe strada, pot fi din cei pierduti, iar stapanii lor ii cauta in disperare! Si cu Recompense!!
      ~
      M-am abatut, iar acum voi fi penalizat!
      ~
      Cornelius, :) (fara diacritice! la ce bun sa mai introduc "LIMBA ROMANA", intr-un comentariu care ... va disparea, inca dinainte de a aparea? ~ adica la un "avorton") ~,

      Ștergere
  4. Stimata domnisoara Pie, :)
    Desigur, articol ok, subiect ok, abordare ok. In masura in care te intereseaza rezolvarea acestei probleme (si inteleg ca te intereseaza foarte tare), da-mi voie sa iti spun ca un grup de oameni care iti impartasesc "intelegerea" fara de cainii de pe strazi s-a format pe Facebook. Intentia acestui grup este de a infiinta o Asociatie (pentru ca de unii singuri nu putem rezolva nimic), care sa se lupte cu autoritatile si, mai ales, cu restul ONG-urilor care ne-au pricopsit cu toti maidanezii dintre blocuri, din parcuri si de pe strazi. Stim cu totii ca, de 20 de ani, niste isterice s-au unit in diverse ONG-uri si zbiara sau se dau de ceasul mortii de cate ori se pune problema adunarii cainilor de pe strazi. Din pacate, noi, "oamenii normali", avem prea mult bun simt si ne-am tot gandit ca nu e bine sa ne punem la mintea lor, multe dintre ele fiind duse cu pluta... Ei bine, asta a fost cea mai mare greseala din partea noastra si le-a lasat lor "loc de actiune"... Ca urmare, dupa indelungi discutii (si, pe alocuri, chiar certuri :)...), am decis, dupa cum ti-am spus, ca e timpul sa facem ceva si noi si sa nu ne mai lasam "incalecati" de istericele din ONG-uri. Daca vrei sa ni te alaturi (cu cat mai multi cu atat mai bine...), te asteptam la https://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/groups/194538597328574/
    Daca am fost inoportuna, imi cer scuze. Si, sa nu uit: numele meu este Georgia Radu si fac deja parte din acest grup... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fac şi eu parte din acest grup acum. :) Ne mai întâlnim pe acolo, Georgia! :) Nu ai fost deloc inoportună.

      Ștergere
  5. Daca as putea i-as omora pe toti cu mainile goale.M-am saturat sa imi fie frica sa ies din casa,sa imi fie frica pentru viata copilului meu pentru ca in curtea scolii este o haita de caini.Si scoala si primaria dorm pe ei.Imi place tot ce ai scris mai sus,sunt perfect de acord cu eutanasierea javrelor maidaneze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum am spus şi într-un post precedent, cred că animalele astea au două drepturi: la o viaţă decentă, cu stăpâni care să-şi asume responsabilităţi pentru ei sau la o moarte nedureroasă, adică prin eutanasiere.
      Nu, nu mi se pare nici mie normal să-mi fie frică să ies din casă de frica unor javre sau să fiu nevoită să ocolesc strada pe care ajung cel mai repede acasă de frica unei javre turbate care este îngrijită de nişte oameni care nu au o viaţă şi nici creier în cap, care n-au coloană vertebrală să-şi asume nişte chestii şi care din comoditate (pentru că să scoţi câinele afară şi să strângi mizeria după el este un efort prea mare, normal!!!) cresc câini în faţa scării blocului, punând în pericol multe persoane.

      Ștergere
  6. Si eu sustin eutanasierea maidanezilor. In anul 1 de facultate (acum 3 ani)am avut o materie care se chema "tehnici de comunicare" si la care ni s-a cerut sa facem un proiect cu o tema la libera alegere. Asa ca, deoarece maidanezii sunt pentru mine o problema mai veche, am ales sa scriu despre asta sustinand eutanasierea lor. A urmat un adevarat "razboi" intre mine si profa care incerca sa ma convinga cum ca maidanezii sunt nevinovati si cum ca si tarile mult mai dezvoltate ca noi au caini maidanezi si alte magarii de astea... Bineinteles ca i-am argumentat, ca nu are dreptate, cu intamplari nefericite legate de maidanezi in care era implicata direct si fiica mea, iar in plus i-am adus la cunostinta ca si eu am fost prin cateva tari europene(Cehia, Letonia, Italia, Germania, Serbia) in care cainele l-am vazut doar tinut in lesa de stapan si nici urma de maidanezi pe strazi. Imi venea sa-i zic ca e o ipocrita si sa o strang de gat... Nu am facut-o fizic, dar mi-am spus parerea explicita despre "iubitori de maidanezi" transmitandu-i in acelasi timp si un mesaj personal in acel proiect. Asa dar pentru ca nu eram tocmai un copil de 20 de ani cu care sa stearga pe jos dupa bunul ei plac, mi-a facut raport si m-a trimis in comisia de etica a facultatii, comisi alcatuita din profesorii mei, care spre uimirea mea totala mi-au dat dreptate, atentionandu-ma doar ca "limbajul trebuie sa fie ceva mai academic. (eu sunt la inginerie electronica, iar profa in cauza, pentru materia respectiva, venea de la litere sau cam asa ceva). Am convingerea ca suntem mult mai multi cei care nu vrem maidanezi pe strazi, ne-am saturat de atacurile lor, nu vrem sa platim pentru intretinerea lor prin adaposturi sau pentru medicatia de pe urma muscaturilor lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact.
      Şi ce mă enervează profii care vor să fie pupaţi în cur şi să aibă drepate întotdeauna numai pentru că sunt profesori, care nu ştiu să argumenteze o opinie şi care-s întotdeauna convinşi că nu pot fi contrazişi din acelaşi motiv stupid: sunt profesori.

      Ștergere
    2. norocul meu a de data asta scoala m-a prins MARE de tot :)))

      Ștergere
    3. Sincer, îmi pare rău ... că nu pot comenta!
      Am totuşi o întrebare:
      Ce înseamnă "limbaj academic"??
      Am întrebat, deoarece eu am "la bază" doar Liceul!
      ~
      Dacă înseamnă cumva SĂ VORBIM ROMÂNEŞTE şi fără nici-o îngrădire, dar fără jigniri, atac la persoană, ori alte "apropouri" necivilizate, înseamnă că ... şi eu deţin acel Limbaj academic.
      Depinde însă doar de mine de a-l utiliza NON-STOP, indiferent de situaţie!!!
      ~
      Totuşi ... ce înseamnă?
      Vă rog, să nu-mi spuneţi că înseamnă utilizarea excesivă a "neologismelor", sau a termenilor de specialitate - tot în exces -, în aşa fel încât NIMENI să nu mai înţeleagă NIMIC!!
      ~
      Cornelius, :)

      Ștergere
  7. Foarte bun articolul tau. Si eu am avut nenumarate probleme cu cainii . Tin minte eram a 6-a , si am trecut pe langa un caine cu care nu avusesem pe atunci probleme. Tin minte ca "furasem" un iris dintr-o gradina si eram cu el in mana , cand creatura a crezut ca vreau sa il atac . Norocul meu ca aveam geaca groasa , a sarit si si-a infipt coltii in geaca mea . Norocul meu. Nu imi e frica de caini. Chiar ma inteleg bine , dar deja au devenit un pericol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mie îmi plac câinii, mult de tot, chiar dacă poate nu am demonstrat-o prin articolul ăsta. Am şi eu câine şi nicio zi din viaţa mea n-ar fi la fel fără el. Însă nu-l cresc la scara blocului, pe spaţiu public şi până acum n-a reprezentat un pericol pentru nimeni.

      Ștergere
    2. Si eu ii ador . Intodeauna mi-am dorit si ai mei nu ma lasa..dar ca cineva ca , baba aceea , sa vina sa iti dea cu o ceapa in cap...as fi sarit la gatu ei

      Ștergere
    3. Şi eu mi-am dorit întotdeauna, dar niciodată nu mi-am dat seama ce mare responsabilitate reprezintă.

      Ștergere
  8. Domnisoara Andra Malin, sunrt niste maidanezi .. cum naiba sa ii ADORI? Ai idee ce inseamna acest cuvant? Urmatorul pas ar fi Zeificarea... Stai atenta la propriile contradictii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că se referea la câini ca animale de companie, nu la maidanezi. A "adora" este, într-adevăr, cam mult spus.

      Ștergere
    2. Să presupun că există şi excepţii?
      Se pot totuşi emite păreri despre păreri?
      ~
      Vă citez, domnişoară Pumpkin Pie:

      "Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă." - referitor la Comentatori, ei între ei!!
      Chiar dacă "ideea" este scrisă în continuarea altei idei (referitoare la OFENSATORI), pur şi simplu ... nu se leagă, din cauza punctuaţiei!
      Ca să fie "înlănţuite", în loc de PUNT, ar fi trebuit aşezat PUNCT ŞI VIRGULĂ, apoi în continuare scris cu literă mică, primul cuvânt care urmează.
      Vă rog să mă iertaţi pentru confuzie! (Ups! Iar sunt protocolar ...)
      ~
      Cornelius, :)
      PS: Nu sunt cârcotaş! Dimpotrivă, poate că sunt prea obedient! ~,

      Ștergere
  9. cu ani in urma am adunat de pe strada un pui de maidanez fiindca era tare frumusel. L-am adus acasa, i-am facut baita dupa care mi-a devenit companion timp de 7 luni. Insa cum eu nu prea stateam pe acasa din cauza serviciului si cum el etatea mai mult singur in casa stricand diverse lucruri m-am hotarat sa ii dau libertatea unei curti, a.i. am cautat pe cineva dispus sa il ia la curte si pentru ca era cu adevarat frumos si cand a crescut si-a gasit repede un nou stapan asa ca l-am dat cu mare bucurie ca nu mai avea de suferit de pe urma inchisorii oferite de casa mea. nici nu cred ca era in totalitate maidanez. Avea parul tot de un bej deschis fara vre-o alta pata si cu parul putin lungut. aducea cu un cocker englezesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi mătuşa mea a găsit un câine pe stradă şi l-a adus în casă. Când eram doar cu el în cameră şi mă jucam cu păpuşa pe canapea, a sărit să mă muşte de faţă. Noroc că m-am apărat cu mâna stângă, pe care am şi acum un semn mic, că, altfel, cu siguranţă eram mutilată. Nu am reuşit deloc să mă înţeleg cu el şi deşi îi dădeam mâncare pe ascuns şi-i pasam mâncare pe sub masă, tot mă muşca de picioare. :)) Până la urmă l-am dat cuiva la curte, dar i l-au furat pentru că era tare frumos.

      Ștergere
  10. Hello!,

    Am citit tot articolul azinoapte, am adormit, am vrut să comentez, dar m-am abătut în Tagged - de unde mă străduiesc să evadez -, iar l-am citit ..., gata! Comentez:
    De fapt venisem să-ţi mulţumesc (şti tu pentru ce! ... pentru un link oferit foooarte amabil, iar VIN şi-ţi mulţumesc! Mulţumesc frumos!), dar, conform obiceiului (cred că mi l-am pierdut, în rătăcirile mele prin NET! Noroc însă că au fost unii mai şmecheri şi "m-au capturat", ăia din Tagged, dar nu le fac reclamă, chiar dacă merită) ... deci, spuneam că venisem să-ţi mulţumesc; în regulă, ţi-am mulţumit! ~ iar conform obiceiului, trebuie MUSAI citit şi comentat apoi, un Articol!!
    Despre articol - căci n-ar trebui să plec fără o vorbă - sunt mai mult decât încântat, având şi eu păţaniile meleeeeee ... de când mă ştiu (chiar!? de când mă ştiu??), poate mă voi strădui să fac propriul meu articol, pe Temă, chiar o să fac ... dacă am timp să mă auto-răpesc din Tagged!

    Dur, tranşant, haz de necaz, soluţii, comparaţii, o "groază" de licenţe "poetice - şi nu numai" şi GATA Articolul. Bănuiesc însă faptul că nu ţi-l doreai aşa de scurt! Cred chiar că încă meditezi, susţinută şi de părerile anterioare "ale/i/mele" (am pus punctul pe i) Referitor la "păreri", părerea mea despre cele de după articol, ESTE, că toate acestea, alipite articolului, iată deci că FAC PARTE din articol, ca o completare a sa! Sau şi mai neaoş: sunt asemenea aplauzelor ori huiduielilor unui SPECTACOL (na c-am zis-o!)... Şi că deci mi-ai întrerupt "elanul" de a le citi şi pe ale antevorbitorilor mei. (atâta bai să fie!!)

    Mulţumesc frumos pentru link! Imediat voi fi în reciprocitate!

    Ups! Cred că m-am cam lăţi-lungit şi poate că am bătut câmpii (ca la şah! Atac la Rege, capturând ... molaticii)
    Scuze pentru "per TU", dar mi se solicită aşa de des să fiu (cică) "direct" încât - chiar azi - am abandonat unul din "Principii" (adică eu mi-s ... principial!? woaauu!!). Ori pentru toţi, ori pentru nici-unul!
    Să ştii că am (încă) la activ 16 (din 20) antirabice, de pe vremea când eram de două ori mai tânăr decât fiică-mea! ("la activ", adică în Structura mea ... inconfundabilă!) Iar sperietura încă durează, deşi s-a mai estompat!! Are o vechime de 53 de ani, căci 3 ani aveam atunci când m-a "julit" un MIC PĂROS-ZDRENŢĂROS! (Să-mi fie de bine! Mulţumesc!)
    ~
    Cornelius, :)

    PS: pe bune!? Eu dacă nu pot zice "ceva" (onorabil, firesc, civilizat) despre ce am citit, căci e poprire pe "Părere", atunci nici nu citesc. Dar mă simt ca şi cum aş fi făcut "treaba pe jumătate". De altfel, prietenii prietenilor mei - ce-mi sunt?? ~ Şi nu-i musai să zic, dar aşa ne cunoastem om cu om, citindu-ne unii pe alţii! Nişte "dependenţi de tastatură"! ~,

    RăspundețiȘtergere
  11. Măi placintuţă cu dovleac, degeaba te zbaţi ca peştele pe uscat.
    Cu toţii am avut experienţe nefericite cu câinii de pe stradă, dar asta nu înseamnă sa-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. De exemplu: dacă nu-mi place faţa ta şi te consider slab dezvoltată mintal asta nu înseamnă că toţi semenii şi prietenii tăi sunt de aceeaşi ţeapă.
    Lăsând gluma la o parte, te zbaţi ca peştele pe uscat pentru ca tu vrei să rezolvi o problemă generată tot de oameni (ca tine, nu?) dar în cel mai simplu şi sângeros mod, care cu siguranţă nu ţi-ar place dacă ai fi în locul oricărui caţel de pe stradă, care 24 din 24 grija lui este să supravieţuiască răutăţii oamenilor.
    Prin convingerea unora că simpla eliminare a lor prin eutanasiere ne va aduce linişte şi bucurie se nasc discuţii de genul acesta, care - să fim serioşi - nu avem altceva mai bun de făcut decât să postăm critici acide şi metode extreme de rezolvare a unor probleme pe care nu le cunoaştem îndeajuns. Este foarte bine că ţi-ai exprimat punctul de vedere. M-aş bucura să citesc şi altele care ar avea cel puţin aceeaşi doză de sinceritate.
    NOI suntem cauza acestor probleme iar rezolvarea lor trebuie făcută fără victime. De ce sunt câini pe străzi dacă sunt atâtea şi atâtea organizaţii de profil, te-ai întrebat? Adăposturile pentru câini gestionate de primării sau orice alta instituţie de stat scot bani frumoşi. Ei nu numai că nu fac nimic pentru a stopa creşterea lor dar din toată suma alocată îngrijirii câinilor ghici cât la sută se foloseşte în realitate în acest scop? O altă metodă foarte eficientă de finanţare este vinderea câinilor la bucată origanizaţiilor care iau de acolo cele mai disperate cazuri. De obicei este 100 lei-câine. Dacă ai avea curajul, pentru că îţi trebuie şi curaj, să vizitezi (în caz că ţi se dă voie) un astfel de adăpost gestionat de stat ti-ai da seama ca nu prea sunt cuvinte pentru a exprima suferinţa la care sunt supuse aceste animale.
    Bun, te-a muşcat câinele. Este normal să îi pui gând rău dar şi mai normal dacă te-ai întreba ce l-a făcut să te muşte. Tu nu i-ai făcut nimic, insă alţii da. Prin ce traume a trebuit să treacă acel câine ca să aibe un asemenea comportament, care în mod sigur l-a scapat nu o dată de la moarte.
    Soluţii sunt însă punerea lor în practică este problema iar voluntari se găsesc, te asigur. Dar nu poţi începe un program de acest gen când primăriile îţi pun piedici.
    Nu suntem singura naţiune care îşi omoară câinii în chinuri, pentru ca aşa se practică la noi - prin înfometare, bătaie şi lipsa de libertate şi sunt gata legume, numai buni de aruncat în oala chinezilor de care vorbeşti. De ce să fim ca alţii? De ce să nu fim ca noi?! Dar "noi" fără exterminări în masă şi cruzime pe care majoritatea nici nu sunt în stare.

    RăspundețiȘtergere

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!