Smells like teen spirit

"Mmmm, cine căcat sună la ora asta?!”... Mă trezesc. Număr necunoscut. Răspund: "Alo? Cine naiba e?”. Niciun răspuns. Închid telefonul şi mă gândesc că probabil era cineva care doar voia să-mi audă minunata voce. :))

Mă pun înapoi cu capul pe pernă şi deschid ochii. Mă uit în cameră. Sunt îngrozită. Uitasem că am şi un şifonier cu care trebuie să împart spaţiul, mai nou. Mă aude Twinkle. Începe să cânte. Mă ridic din pat. Mă uit în oglindă. Iarăşi acea fiinţă oribilă şi imposibil de suportat. Mă întorc. Dau drumul la computer. Wtf?! Nu mai merge? Ba da, trea€™ doar să apeşi mai cu forţă. :))

Pun "Caro Emerald - A night like this” şi mă duc la baie. Vin înapoi, intru în bucătărie şi aud propunerea părinţilor: "Păi, pentru că noi mai avem mult de făcut la şifonier, ne gândeam că ai vrea să te duci în real să-ţi iei un pui la rotisor.” Pui la rotisor, de dimineaţă? Sună foarte bine! Mă îmbrac (nu aşa de gros pe cât ar fi trebuit), iau banii, lista de cumpărături ("Şi ne gândeam că ai mai putea lua şi:...”), îmi pun repede lucrurile în gentuţă şi plec. Ies afară. Habar n-am câte grade erau, dar cu siguranţă era foarte frig. Mult mai frig decât mă aşteptam. În fine, nu m-am întors acasă să mă îmbrac.

Trec ~5 minute şi vine maşina. Urc. Mă duc pe laterală maşinii, acolo unde sunt locurile pentru handicapaţi. =)) E cald şi bine. Aştept. Ajung la real. Am fost "apostată” din toate părţile de oameni. În fine. Îmi zic în gând "Ce căcat, frate? Lasă, că rămân ultima”. Când, în sfârşit, cred că am rămas singură care voia să coboare, trece o babă pe lângă mine, zicând "Aaa, mamă, aici e real?”. Mă împinge şi-mi dă de mă juleste. În sfârşit, pun piciorul pe asfalt.

Mă duc aproape ţopăind spre intrare, bucuroasă fiind că am ajuns şi o să ajung la rafturi în curând. Când mă bucuram mai mult, îmi aduc aminte. Nu am fisa. De 50 bani. Pentru cărucior. Mă gândesc să mă împrumut, dar... mă fac de ruşine. Îmi pun balsamul de buze "NIVEA”  (aromă de căpşuni) într-o punguţă, să nu ţiuie alarma la casă (sau... mă rog), intru.  Casc ochii după un cărucior mic. Le văd. Erau sute.

Îl aleg pe cel mai tâmpit dintre toate şi mă îndrept spre pâine. Coşul o ia razna! Pierd controlul! Îl abandonez pe la "haine”. Iau unul nou de la "cosmetice”. Îl abandonez şi p-ăla. Un băiat de la o casă prioritară îşi lasă căruciorul, îl iau eu şi plec cu el. Fac cumpărăturile, făcându-mi o mie de draci. Ajung la casă. Mă uit în cărucior, am maxim 10 produse.

Mă duc la casă prioritară (maxim 10 produse, gravide, handicapaţi). Vine o cretină şi se pune în spatele meu. Avea un căruţ plin, cu vârf chiar. Îi cer scuze şi îmi strecor căruciorul înapoi (nu poţi ieşi cu cele micuţe) şi stau la casă nervoasă. Aflu că unele dintre produse costau dublu decât la raft, nu mai zic nimic. Aia se dă "gravidă” şi face cumpărături de milioane la casă cu maxim 10 produse.

Eu o puneam să vină cu testul de sarcină, pentru că aş fi putut jura că era deja la menopauză. :|

Ies din real, trec stradă şi mă aşez pe o bancă, în staţia maşinii. Mângâi un câine. Era drăguţ. Se poate zări maşina. Toată lumea se calcă în picioare, se alarmează. Îmi venea să strig "Este loc pentru toţi, oameni buni. Tovarăşi, calmaţi-vă!!!”.

În maşină, am auzit fără să vreau fel şi fel de discuţii, care mai de care mai idioate. Una-l certa pe bărbat-su că şi-a luat o cafea de un leu, altul îl înjură pe altul etc. Ajunsă în staţia la care trebuie să cobor constat că nu ştiam că atâta lume coboară acolo. Aproape sunt călcată pe trecerea de pietoni, îi zâmbesc şoferului şi merg mai departe. Ajung acasă. Iarăşi, nervi. Mă închid în cameră, aprind calculatorul şi îmi pun muzică. Mă schimb şi mă gândesc să scriu încă un shit pe blog, poate-l citeşte cineva.