10 decembrie 2010

Is this a nightmare?

Mi se întâmplă, în majoritatea cazurilor, să mă pun în pat după ora unu', două noaptea.
Ce-i drept, oboseala nu este mare şi nu se resimte; mă culc numai în speranţa că mâine poate va fi o zi mai bună...

Noaptea este scurta pentru mine... din ce în ce mai scurtă.
De ce? Pentru că mă gândesc "Mâine o să fie o zi plictisitoare, iar o să se întâmple ceva AMAZING, iar n-o să mă creadă lumea când o să-i povestesc cu cine m-am întâlnit în tramvai, cu cine am vorbit, ce mi s-a mai întâmplat, iar o să iau note mici şi iar o să se întâmple să fie aglomeraţie şi să pută unii ca mortăciunile... mi-aş dori să nu mă mai trezesc în Ro!".

Primele raze de soare se ivesc acum pe cerul senin şi parcă nu îndeajuns de odihnit dar totuşi crud şi dulce ca o zi caldă de vară... ele prind amploare cu fiecare minut care trece.
Indiferent de faptul că am draperiile închise la culoare ele pătrud în cameră şi-mi violează ochii cu o brutalitate inimaginabilă. Mă încăpăţânez, mă întorc cu faţa la perete. Degeaba. Creaturile mi-au auzit mişcarea şi acum ciripesc timid dar nu pentru mult timp. Peste cinci minute o să fie corul madrigal la mine în cameră. Cu toate, toate astea, insist să ţin ochii închişi şi să nu mă ridic din pat. La ce bun? Somnul de dimineaţă e aşa dulce şi patul călduros, moale...

La ce oră se întâmplă toate astea? Intervalul 6:00-8:00 sau depinde cum am chef să-mi pun ceasul. Trebuie să ai o voinţă irefutabilă ca să nu te ridici din pat. Şi am.
La ora 8, 8 şi ceva, îmi dau seama că n-ar mai fi mare bai dacă aş mai sta în pat puţin iar telefonul parcă-mi zâmbeşte complice. Adjudecat (mai rămân în pat)! La urma urmei, parcă nu mai ai nicio temă, nu te ascultă la nimic... este timp să le faci pe toate. Şi uite aşa îţi creezi dimineaţa iluzii despre cât de bună ar fi ziua ta dacă ai mai sta 10 minute în pat...

Peste alte 10 minute te gândeşti că eşti aşa de bună că vei reuşi să îţi organizezi timpul astfel încât să ajungi la timp la şcoală, să scrii, să înveţi, să mănânci, să te speli şi să pregăteşti şi ghiozdanul. Este interesant că, îmbătată de mireasma dulce a somnului de dimineaţă, chiar crezi posibile aceste lucruri. Eşti campioana lumii. Apoi încă 10 minute îl visezi pe tipul ăla mişto pe care l-ai văzut în tramvai... And so on. Nechibzuită, te scoli din pat la o oră târzie şi constaţi faptul că nu ai timp de prea multe aşa că tai de pe listă temele şi învăţatul pentru că restul activităţilor este obligatoriu. La şcoală te scuzi la tot felul de profi pentru că nu ai de ales. Ajungi acasă şi faci asta iar şi iar şi iar şi iar...

Un adult ar spune "Ce vrei să faci cu viaţa ta?!". Un adolescent asemeni mie ar spune "Who gives a fuck? Ştiu sentimentu', frate, mi se întâmplă des!". Ah, băga-mi-aş! Iar este două şi eu nu m-am culcat! Again! Fuck!

5 comentarii:

  1. Într-adevăr zilele trec foarte repede și ajungi încet să simți că defapt nu trăiești ci urmezi o rutină ... Totuși fă rutina să fie mai interesantă, ești încă la școală (din ce am înțeles din acest post) profită de timpul pe care îl ai pentru că TIMPUL este singurul lucru pe care îl deținem cu adevărat... iar la întrebarea "ce vrei să faci cu viața ta?" ăsta e răspunsul http://jteph1327.wordpress.com/2010/12/10/what-i-want/

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună Ziua !
    "Doctor în Aiureală" !!!
    ~
    În "sfârşit" ... v-am remarcat, acum nu am timp, dar negreşit voi mai trece !
    ~
    Cornelius, :)

    PS: ... şi eu care "credeam" că sunt "AIURITUL ... Şef" ! ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Erh, cei din jurul tău vor fi destul de asemănători, oriunde vei merge, nu numai în România. Dar, chiar tu spui că şi în asta e un lucru bun... visezi la un tip văzut în tramvai...

    RăspundețiȘtergere
  4. @jteph1327, eu nu am timp. Timpul trece pe lângă mine. Sunt încă mică să-mi stabilesc priorităţile în viaţă, dar mă bucur de ea cât pot. Vreau să fac multe cu viaţa mea, dar voi avea oare şansa?

    RăspundețiȘtergere
  5. @DoarATAT, nu-i bai, te aştept cu plăcere, când ai timp. :P

    RăspundețiȘtergere

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!