23 decembrie 2010

Despre...

... ce comment-uri am primit. Cred că trebuie să lămurim câte ceva. Postez întâi comment-urile, să știm toți despre ce este vorba. Prima părere:

"Cum vi s-a parut ?" - JALNIC !!! Iar faza cu "Incerci cumva sa furi?", e cea mai tare. Ce plm sa furi ? :)))
Păi e minunat. Adică, nu că mi-ar păsa de părerea ta, dar văd că încerci din răsputeri să ieși în evidență și nu prea-ți iese, așa că mă gândesc că dacă te bag în seamă, poate mai scapi de frustrările zilnice și de migrenele pe care ți le provoacă cititul blogului meu. Băiete, nu te obligă nimeni să intri aici; o faci voluntar și benevol. Și, să-ți intre bine-n cap, cât timp nu îmi aduci niște critici constructive, părerile tale sunt nule pentru mine. Este/sunt primul/primele comment/uri pe care ți-l(e) aprob, așa că data viitoare, nu te mai sinchisi pentru că vor ajunge șterse și nu este bine să-ți pierzi minute prețioase din viață stând pe jalnicul meu blog. Pa!
P.S: Se poate fura și știu că mulți frustrați o fac. Măcar să nu fure cu voia mea. :)

Aplauze! Din picioare v as ruga! Dude!!! Esti dezamagita de viata, ai cea mai plictisitoare viata, cuprinsa de o ranchiuna perpetua. Lume meschina in jurul tau. So now the big question: Ai facut ceva s o schimbi? Sau e prea bine in zona de confort? E prea bine, nu i asa? :) Kids... Esti tu inca un copil. E normal sa nu i tolerezi inca. Love ( oftez ) its such a great feeling... Cand iubesti viata si intamplarile zilnice se schimba. Devin mai luminoase. Noi ne schimbam. Mi e dor sa iubesc... Babye my dear child :p


Dudă, nu-s dezamăgită de viață, sunt dezamăgită de persoanele din jurul meu. E o diferență. Ranchiună? Nu, scumpo/scumpule! Nu port ură nimănui; este o pierdere de timp. Da, unele persoane îmi repugnă, unele sunt insuportabile, dar nu le urăsc. Am învățat să iubesc tot ce mă-nconjoară... Nu am făcut nimic să-mi schimb viața. Îmi place la nebunie așa cum este: plictisitoare. Așa e, e prea bine și ador confortul. Ai ceva împotrivă? Hmmm, dragă anonimule, care te ascunzi tu după anonimat în tot internetul ăsta, cât e el de mare, mă cunoști cumva personal? Și chiar dacă, știi ceva despre viața mea? Am fost copil până pe la 6 ani jumătate. Apoi viața mea a luat o altă turnură. Nu te interesează, sau dacă da, ar fi bine să te interesezi întâi de tine. Tolerez copiii, atât timp cât nu-mi invadează teritoriul și nu-mi strică lucrurile. Țin, pur și simplu, prea mult la lucrurile mele pentru a lăsa copiii să le strice. Love? Care-i legătura dintre dragoste și blogul meu? Că pun dragoste în tot ce scriu? Poate. Vorbim despre dragoste, mai încolo. :) Până atunci, poate-mi mai schimb percepțiile despre viață; înainte de asta, nimeni nu-mi poate judeca deciziile. Oamenii se schimbă, nimic mai adevărat. Mai ales atunci când dau de bani. But... who cares? Este viața mea.
Și... mesaj pentru toți ceilalți:

Nu am făcut blogul pentru critici sau ridicări în slăvi, deși, ce-i drept, mă bucur când cineva-mi apreciază activitatea/postările. Dacă intrați aici, o faceți pentru că vreți și vă place ce vedeți. În caz contrar, X-ul din colțul de sus al paginii (dreapta) vă poate scoate de pe grețos și puteți, astfel, să vă trăiți viața liniștiți, fără griji. Nu-mi place și nici nu am timp să șterg astfel de commenturi care nu-mi aduc nici mie, nici vouă cinste, așa că, dacă nu vă exprimați opinia respectuos și nu aduceți argumente, o faceți degeaba. Get a life.

5 comentarii:

  1. Duda? Unde e ofensa sweety? Si nu, nu te cunosc. Dar... mi ar placea :)
    Consider ca nu gasesc sofisme in blogul tau. Sry pt mica critica, poate m am inselat. Love ya

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim, fiecare are dreptul la interpretare mai ales când se lasă loc de ea. Ironii ieftine și ofense/atacuri la persoană pot veni de la mulți. Abținerea însă, numai de la persoane mature.
    Cât despre cunoscut... probabil vom rămâne simple cunoștințe. De ce nu-ți asumi o identitate mai bine?

    RăspundețiȘtergere
  3. "Persoanele mature se abtin".Te contrazic, nu ca m as considera indeajuns de matura. Nu ma ntind la polemici acum.
    Cert e ca mi face placere sa mi arunc ochii peste ce scrii tu aici. Poate mai adaugi si tu o postare noua. ;)
    Semnat:
    Duda

    RăspundețiȘtergere
  4. @Duda, îmi pare bine că nu ai plecat. :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu eram mult mai rea ca tine la 16 ani :)) si imi place mult ca si acum fetele la 16 ani sunt la fel. Ambitioase, suparate, un pic frustrate de viata din jur, rele sau bune din cand in cand. Din pacate atunci cand aveam eu 16 ani nu prea erau bloguri... Be yourself rea, buna, suparata, fericita, iubind, urand. Daca nu acum atunci cand? Ai sa devi diplomata cu timpul/ sau ... ai tot timpul sa devi diplomata :)))

    RăspundețiȘtergere

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!